- Îmi dai te rog ciobul acela?
- Care?
- Cel albastru, pe care scrie dor.
- Poftim. Ce ciudat arata! Ce e?
- E sentimentul meu de dor.
- Cum asa?
- Asa bine. E sentimentul meu de dor…
- N-am mai auzit asa ceva.
- Sentimentele mele sunt cioburi…
- Hmm… Si ce multe cioburi ai! Toate sunt sentimente?
- Da. Mi-l dai te rog si pe cel alb, pe care scrie speranta?
- Poftim. Si ce faci cu ele?
- Le pastrez si le folosesc din când în când.
- Cum le folosesti?
- Le iau în palme si le respir.
- Si ce se-ntampla?
- Ma cuprind.
- Ce?
- Sentimentele…
- Si functioneaza?
- Sigur ca da. Mi-l dai si pe cel roz, pe care scrie copilarie?
- Poftim. Ce cald e!… Acum le folosesti?
- Nu, acum mi le-mpachetez.
- Pleci undeva?
- Da.
- Unde?
- Departe…
- Uite, ai si un ciob verde pe care scrie departe… Dar asta nu-i un sentiment, nu?
- Ba sigur ca e. Mi-l dai, te rog?
- Ia-l. Hmm… miroase a soare si frunze…
- Asa miroase sentimentul de departe…
- Ia te uita, ai si unul pe care scrie aproape… e galben si miroase a… toamna… Ai si unul vinetiu pe care scrie târziu si unul azuriu pe care scrie devreme… Ce multe sentimente ai!…
- Da…
- Si le folosesti pe toate?
- Da. Pe unele mai mult si pe unele mai putin…
- Ai si fericire?
- Ai grija cu ele! Sa nu le spargi!
- Se pot sparge?
- Sigur ca da! Tu nu vezi cât sunt de fragile?!
- Ai dreptate. Si sunt atât de mici… Dar nu mi-ai raspuns la întrebare.
- Ce întrebare?
- Ai si fericire?
- A, am avut. Dar am schimbat-o cu dorul…
- Cum adica ai schimbat-o cu dorul?
- Asa bine. Eu i-am dat fericirea si el mi-a dat dorul…
- Pai si ce faci acum?
- Ce sa fac?
- Fara fericire?…
- Ei, nu-i mare lucru. Ma plicitisisem de ea. Si oricum doru-i mai albastru…
- Eu cred ca ai facut o greseala. Sa dai fericirea…
- Ti-am zis, nu-i mare lucru. Oricum… fericirea o are toata lumea…
- Cum asa? Eu credeam ca fericirea e greu de gasit!
- Nuu! Aproape toti o au! Dorul, copilaria, tacerea… astea sunt mai rare… Si nu stii cât am cautat pâna sa gasesc sentimentul de risipire… Asta da sentiment rar!
- Hmm… Si ce cioburi mai ai?
- Hei! Nu mai scotoci asa prin ele! Pâna la urma, sunt sentimentele mele!…